Curat neconstitutional, nenicule!

Este pentru prima dată în istoria dreptului românesc, după umila mea ştiinţă, când suntem obligaţi prin lege să ne informăm cu privire la ceva, în speţă la un drept, pentru ca funcţie de aceasta să avem sau nu acces la justiţie.

Această obligaţie este instituită prin ultima OUG dată recent de guvern, prin care suntem obligaţi să ne informăm cu privire la mediere, prin care se modifică Legea nr. 192/2006, şi Legea nr. 115/2012, referitor la mediere. Prin această ordonanţă se instituie ca sancţiune pentru neurmarea procedurii prealabile de informare referitor la mediere, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.

Sunt mai multe probleme de analizat. Vom analiza câteva dintre ele.

Cităm din art. 21 al Constituţiei intitulat „Accesul liber la justiţie", alin.2:„Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept" şi alin. 4 „Jurisdicţiile speciale şi administrative sunt facultative şi gratuite".

În octombrie 2012 Curtea Constituţională a Italiei a declarat neconstituţională obligativitatea procedurii medierii, tot pe motivul restricţionării liberului acces la justiţie.

Este indiferent că se instituie obligaţia informării despre mediere sau a parcurgerii procedurii de mediere, norma juridică de obligare în sine este neconstituţională, pentru că, dacă această obligaţie nu este respectată, cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, astfel că liberul acces la justiţie este încălcat. Este vorba de un principiu constituţional, acela că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, deci evident nu poate nici bloca acest drept.

La data de 13 noiembrie 2012 Curtea Constituţională a României a emis o decizie, încă nemotivată, prin care se stabileşte că disp. art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, legea pensiilor „sunt constituţionale în măsura în care nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii,..., nu împiedică accesul la justiţie". Sunt multe alte decizii ale Curţii în acest sens. Nu le mai analizăm. După ştiinţa noastră Curtea Constituţională nu a abdicat încă de la acest principiu. Sper că nu o va face nici acum, pentru că este evident că acest act normativ va fi supus controlului ei, de către justiţiabili, deoarece Avocatul Poporului în mod cert nu o va face .

Dacă această lege nu va fi declarată neconstituţională, în viitor se mai pot crea şi multe alte obligaţii bietului justiţiabil, tot pentru degrevarea instanţelor.

Legea medierii în forma ei iniţială era şi constituţională şi de bun simţ, adică medierea era benevolă. Justiţiabilii aveau dreptul, nu şi obligaţia, de a parcurge această procedură.

Obligarea la informare este nu doar insultătoare, dar este o şmecherie, în speranţa că astfel legea nu va fi declarată neconstituţională, ignorându-se că este vorba de un principiu, acela că se creează o obligaţie prealabilă introducerii unei cereri în justiţie, care dacă nu este îndeplinită, acţiunea de chemare în judecată este inadmisibilă, deci nu mai există acces la justiţie.

Spiritul noului cod civil şi de procedură civilă este unul liberal. Ordonanţa analizată de noi este total contrarie acestuia. Introduce obligaţii acolo unde nu este nevoie, unde putem fi liberi, unde ar trebui să putem dispune liberi de drepturile noastre. Dar iată că ni se impun obligaţii, şi culmea de către un partid care se întitulează liberal.

Zilele aceasta aniversăm revoluţia din 1989. Nu vreau să politizez acest articol, dar mă cutremur când îmi aduc aminte de ceea ce strigau tinerii atunci: „Vom muri şi vom fi liberi". Voi aţi murit, dar noi tot nu suntem liberi, dragilor! Cei ce ne conduc acum erau prea tineri atunci şi nu ştiu cu adevărat cum se trăia. Unii din ei se revendică de la Che Ghevara, tocmai din acest motiv. Aveam doar obligaţii nu şi drepturi. Dacă Lenin, Stalin şi Hitler ar fi avut soarta lui Che Ghevara ar fi scutit omenirea de un secol de inimaginabile suferinţe. Şi noi cei care am trăit atunci, dar şi cei tineri trebuie să luptăm să fim liberi şi să nu lăsăm să fim mereu obligaţi, să nu cumva să reînvie trecutul.

Noua obligaţie care ni s-a creat este de ordine publică, este cea mai dură, câtă vreme acţiunea devine inadmisibilă, funcţie de îndeplinirea ei, în timp ce competenţa instanţelor şi prescripţia, în cea mai mare parte, nu mai sunt de ordine publică. Iată că în concepţia noului legiuitor, informarea despre mediere a devenit dintr-odată mai importantă, mai utilă raporturilor juridice decât competenţa, prescripţia şi celelalte excepţii de procedură.

Este evident că ordonanţa este rezultatul muncii şi a lobby-ului grupurilor de interese care au ca scop obţinerea de venituri, şi nu puţine, din aceasta.

Taxa pentru un an de studii universitare în Romania este între 300-500 euro. Taxa pentru două săptămâni de cursuri de mediator este de cca 800-1000 euro. Anual se fac mai multe serii de cursuri, cu un număr semnificativ de cursanţi. Faceţi un calcul şi vedeţi câte milioane de euro se adună în toată ţara. Dacă s-ar organiza câte un singur curs în fiecare judeţ şi în Bucureşti se încasează peste un milion de euro.

Câtă vreme o universitate poate şcolariza un student timp de un an de zile cu 300 de euro, este evident că,- cursul de două săptămâni referitor la mediere nu face 1000 de euro. După ştiinţa mea universităţile s-au oferit să organizeze astfel de cursuri şi ar fi făcut-o la preţuri normale, proporţionale cu cele practicate de ele, dar au fost refuzaţi de comitetele şi comiţiile de mediere. Oare ce drumuri iau aceşti bani?

Este o afacere foarte profitabilă, iar lobby-ul pe măsură.

Medierea trebuie să se impună ea singură, nu împinsă de la spate de guvern. Dacă serviciul oferit va fi bun, oamenii se vor duce singuri şi medierea va avea succes, dar câtă vreme ea este de fapt un serviciu juridic, făcut de oameni care nu au nimic în comun cu ştiinţa dreptului, ea nu poate avea succes, în ciuda tuturor obligaţiilor impuse justiţiabililor.

Situaţia este similară cu aceea din vremurile de tristă amintire, când dacă voiai să cumperi un produs mai bun, nu îl primeai decât dacă cumpărai şi altul care nu se vindea sau era expirat. Acum, dacă vrei justiţie, ia de la guvern şi o porţie de mediere vrei nu vrei, cu cheltuieli, timp, drumuri, etc. Se ignoră cu bună ştiinţă faptul că justiţiabilii ştiu cel mai bine dacă sunt sau nu şanse ca prin mediere, să se înţeleagă cu partea cu care se judecă, iar când sunt şanse se fac tranzacţii, care sunt apoi consfinţite de instanţă. Nu este nevoie să intervină, să se interpună o altă categorie socială în actul de justiţie.

Recent am votat, realizându-ne astfel suveranitatea. Ne lăudăm că am făcut-o, dar nu ni se lasă libertatea să fim suverani şi pe drepturile şi obligaţiile noastre. Ni se tot bagă degetele în ochi, suntem mereu obligaţi, chiar şi acolo unde am putea fi liberi. Aceasta este o formă clară de dictatură şi este categoric împotriva spiritului european. Ne supărăm că organismele europene ne văd ca şi cetăţeni de categoria a doua, dar iată că, guvernul nostru ne consideră aşa, câtă vreme apreciază că nu suntem capabili să ne informăm singuri şi trebuie să fim obligaţi, să plătim pentru asta, să pierdem timp, etc, altfel nu avem acces la justiţie. Nu uitaţi că au o majoritate cu care pot face ce vor cu ţara şi acesta este doar începutul. Acum a fost doar un puseu de dictatură, dar sigur vor urma şi altele. Opoziţie în parlament nu va fi, astfel că va trebui să fim noi opoziţia, să ne apărăm singuri, evident cu mijloace legale, civilizate, poate astfel vom obţine modificarea modificărilor, iar legea medierii să revină la forma ei iniţială referitor la aspectul analizat aici.

Maria BORNEA
Avocat, Baroul Arad

Articol preluat Juridice.ro