Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, formulată de pârât pentru prima dată în recurs, este posibilă, fiind întrunite condiţiile impuse de dispozițiile art. 162 C. proc. civ. (art. 247 alin. 1 NCPC), şi anume: excepția invocată să fie de ordine publică și soluționarea excepției să nu implice o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului. În acest sens, Înalta Curte a arătat că este de necontestat că excepția menționată este una de ordine publică, întrucât vizează încălcarea unor norme cu caracter imperativ. În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, Înalta Curte a reţinut că, în principiu, analizarea prescripției dreptului material la acțiune presupune verificarea existenței dreptului supus prescripției, stabilirea datei de la care a început și a datei la care s-a împlinit prescripţia, eventualele cauze și condiții de suspendare ori de întrerupere a cursului prescripției, însă, în cauză reclamanții nu au formulat susțineri în sensul existenței unor cauze de întrerupere ori de suspendare a termenului de prescripție, care să presupună administrarea unor probe suplimentare pentru stabilirea unor anumite situații de fapt. Prin urmare, în speţă, pronunțarea asupra prescripției dreptului la acțiune este posibilă pe baza lucrărilor dosarului, fără a fi necesare verificări ale împrejurărilor de fapt, fiind astfel îndeplinită și cea de-a doua condiție impusă de art. 162 C. proc.. civ. (Decizia nr. 5529 din 20 septembrie 2012, pronunţată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect pretenţii).

Corina CIOROABĂ
Articol preluat Juridice.ro