22 aprilie 2013
RIL admis. Cererile privind exercitarea autorităţii părinteşti, formulate anterior intrării în vigoare a NCC
În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 226 din 19 aprilie 2013, a fost publicată Decizia ICCJ nr. 4 din 18 martie 2013 (Decizia 4/2013) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind aplicarea dispozițiilor noului Cod civil asupra cererilor referitoare la exercitarea autorității părintești ca urmare a divorțului, cereri formulate anterior datei de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil și aflate, în prezent, pe rolul instanțelor de judecată în căile de atac.
1. Obiectul recursului în interesul legii
Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a arătat că, în practica instanțelor de judecată, nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozițiilor noului Cod civil asupra cererilor referitoare la exercitarea autorității părintești ca urmare a divorțului, cereri formulate anterior datei de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, și aflate, în prezent, pe rolul instanțelor de judecată în căile de atac.
2. Optica jurisprudențială
a) Într-o primă orientare jurisprudențială, unele instanțe au reținut că, față de prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile aflate pe rol la data intrării în vigoare a noului Cod civil se soluționează conform dispozițiilor legale, materiale și procedurale în vigoare la data la care au fost pornite procesele sau formulate cererile, cu excepția cazului în care Legea nr. 71/2011 cuprinde dispoziții tranzitorii care prevăd altfel.
Or, Legea nr. 71/2011 nu cuprinde dispoziții speciale derogatorii de la acest principiu, iar prevederile art. 6 alin. (6) din noul Cod civil trebuie coroborate cu dispozițiile tranzitorii din Legea nr. 71/2011, care prevăd expres situația în care legea nouă este de imediată aplicare, respectiv consacră aplicabilitatea legii în vigoare la data sesizării instanței pentru acele situații care nu se încadrează în normele de excepție.
De asemenea, art. 6 alin. (6) din noul Cod civil nu trebuie interpretat automat în sensul că ar reglementa aplicarea imediată a legii noi, ci doar că instituie principiul aplicării legii noi efectelor viitoare (consecințelor) ale unor situații născute anterior intrării în vigoare a acesteia, expres și limitativ enunțate (derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate), dacă situațiile există și după intrarea în vigoare a legii noi.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că, în sensul art. 6 alin. (6) din noul Cod civil, legea nouă se aplică, în lipsa unor dispoziții legale care să prevadă expres aplicarea legii noi, așa cum sunt normele din art. 40 și 42 din Legea nr. 71/2011, numai cererilor formulate după intrarea în vigoare, chiar dacă privesc efecte viitoare ale unor situații născute anterior datei de 1 octombrie 2011.
b) Într-o a doua orientare jurisprudențială s-a considerat că, în această materie, în cauzele aflate în curs de soluționare se aplică dispozițiile noului Cod civil, iar efectele divorțului se produc de la data pronunțării hotărârii de divorț.
Astfel, se arată că, în ceea ce privește divorțul, aplicarea legii noi în cauzele în curs de soluționare la data intrării în vigoare a noului Cod civil este reglementată în art. 40 și 42 din Legea nr. 71/2011, iar efectele divorțului se vor produce de la data pronunțării hotărârii de divorț, deci ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil. În argumentarea acestei opinii au fost invocate și prevederile art. 46 din Legea nr. 71/2011.
Prin urmare, se apreciază că, în situația cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a noului Cod civil, efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori vor fi supuse dispozițiilor noului Cod civil, cu atât mai mult cu cât instanța de tutelă are obligația de a se pronunța cu privire la exercițiul autorității părintești, stabilirea locuinței copiilor și contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, chiar din oficiu, dacă nu au fost formulate cereri în acest sens.
De asemenea, se arată că interesul superior al copilului va fi cel care va călăuzi instanța în pronunțarea unei soluții în toate cauzele care privesc situația acestuia.
Or, este evident faptul că interesul copilului este acela de a fi crescut de ambii părinți și după divorțul acestora, noua reglementare prevăzând regula exercitării în comun a autorității părintești.
Aceasta este, de altfel, rațiunea modificării legii în sensul înlocuirii încredințării copilului minor spre creștere și educare unuia dintre părinți, cu exercitarea în comun a autorității părintești.
3. Opinia procurorului general al PICCJ
Procurorul general a apreciat că dispozițiile noului Cod civil sunt de imediată aplicare chiar și în cererile formulate anterior intrării sale în vigoare, aflate în căile de atac, iar soluția se justifică în considerarea interesului superior al copilului și pe faptul că, în această materie specială, asistăm la o atenuare a principiului disponibilității.
4. Opțiunea Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
" Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 223 raportat la art. 39 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prevederile art. 396-404 din noul Cod civil, referitoare la efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori, sunt aplicabile și cererilor de divorț formulate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil și aflate pe rolul instanțelor de judecată în căile de atac. "