1. Într-o recentă luare de poziţie, Consiliul UNBR îşi exprima îngrijorarea cu privire la practica judiciară abuzivă de anulare a unor cereri de chemare în judecată, uneori pentru motive hilare. Deşi existenţa unei asemenea practici, la nivelul unor instanţe, este indiscutabilă, ea nu este singura practică judiciară recentă incompatibilă cu legea. Din păcate, cel puţin la nivelul unei instanţe există o practică instituţionalizată de eludare a dispoziţiilor NCPC având drept finalitate tergiversarea procesului. În condiţiile în care NCPC a fost edificat tocmai pe ideea opusă - procedura trebuie să fie mai rapidă, iar termenele trebuie să fie "optime" şi "previzibile" - apreciem că această recentă practică merită scurte observaţii.

2. Concret, în cazul cererilor de chemare în judecată înregistrate la Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Cluj după data de 15.03.2013, s-a putut constata faptul că nu se întâmplă nimic în dosare. Astfel, reclamanţii nu au fost citaţi cu menţiunea de a complini eventualele lipsuri ale cererilor introductive, iar pârâţilor nu li s-au comunicat cererile de chemare în judecată. Pe cale de consecinţă, nu s-a depus întâmpinare şi nu s-a răspuns la întâmpinare, vreme de cel puţin 90 de zile (adică durata maximă estimată de NCPC până la primul termen de judecată). Cu ocazia interpelărilor adresate funcţionarilor instanţei - în intervalul generos de 4 ore pe zi, timp de 4 zile pe săptămână, propriu oricărei instituţii bugetare respectabile - justiţiabililor sau avocaţilor lor li s-a răspuns în doi peri: "dosarele sunt în arhivă", "nu s-a întâmplat nimic în dosare", "reveniţi în noiembrie sau la începutul lui 2014, instanţa este aglomerată", "aţi introdus prea multe acţiuni, de aceea avem termene aşa de lungi". Verificările în sistemul ECRIS sau pe portalul instanţelor de judecată n-au relevat nimic nou, pentru ca ultimele modificări erau exact de la data înregistrării cererilor de chemare în judecată. Curat exerciţiu de transparenţă, cum s-ar zice.

3. Unii dintre justiţiabilii aflaţi în această situaţie au formulat, în temeiul art. 522 NCPC, contestaţii privind tergiversarea procedurii, solicitând judecătorului cauzei să demareze "de îndată" procedura de verificare a cererii prevăzută de art. 200 NCPC. În acest context, a fost invocată încălcarea dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil sau într-un termen optim şi previzibil.

4. Contestaţiile astfel formulate au fost respinse in corpore, prin încheieri-model identice (dintre multe altele, a se vedea: Tribunalul Cluj, încheierea din 13 iunie 2013, dosar nr. 5024/117/2013; Tribunalul Cluj, încheierea din 11 iunie 2013, dosar nr. 4151/117/2013; Tribunalul Cluj, încheierea din 11 iunie 2013, dosar nr. 4625/117/2013; Tribunalul Cluj, încheierea din 13 iunie 2013, dosar nr. 5233/117/2013; Tribunalul Cluj, încheierea din 14 iunie 2013, dosar nr. 4150/117/2013; Tribunalul Cluj, încheierea din 14 iunie 2013, dosar nr. 5465/117/2013). Uneori, din dorinţa de a avea o "practică unitară" sub acest aspect, unii magistraţi au copiat din hotărârile colegilor inclusiv numărul de dosar (Tribunalul Cluj, încheierea din 13 iunie 2013, dosar nr. 5024/117/2013) sau numele judecătorului şi grefierului, transmiţând în această formă hotărârile spre comunicare (de pildă, Tribunalul Cluj, încheierea din 14 iunie 2013, dosar nr. 4150/117/2013). Cel puţin un judecător al Tribunalului Cluj s-a simţit ofensat de formularea unei asemenea contestaţii, motiv pentru care i-a aplicat reclamantului o amendă de 500 RON, reproşându-i acestuia că ştia termenul de recomandare acordat în cauză la 7.11.2013 şi prin urmare şi-a exercitat drepturile cu rea-credinţă (Tribunalul Cluj, încheierea civilă nr. 10566 din 18 iunie 2013, dosar nr. 5232/117/2013, pronunţată chiar de judecătorul care îndeplineşte funcţia de purtător de cuvânt al instanţei).

5. În acelaşi stil, toate plângerile formulate împotriva încheierilor prin care s-au respins contestaţiile au fost respinse de către Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal. Prin urmare, acţiunilor introduse la Tribunalul Cluj urmează să li se aplice NCPC şi, în special, art. 200 NCPC atunci când va fi mai liber la instanţă. Evident, nu în cursul verii, pentru că la Cluj e vacanţă judecătorească şi administrativă, iar dreptul e în comă: orice ai cere, ţi se spune să revii în septembrie; cum programul de înregistrare a cererilor şi programul la arhivă a fost redus la două ore zilnic, justiţiabilii şi avocaţii se aşează la coadă pe la 7 dimineaţa, ca să prindă un loc la masa justiţiei; dacă ai ajuns la "fără 5″, eşti poftit brutal la poştă pentru a-ţi trimite corespondenţa adresată instanţei ş.a.m.d.

6. Dincolo de kafkianul procesului civil clujean, practica judiciară în discuţie, configurată prin încheierile Tribunalului Cluj şi Curţii de Apel Cluj ce protejează o practică administrativă anterioară ridică o problemă serioasă de drept: Care este momentul la care începe procedura prevăzută de art. 200 NCPC ?

7. În ceea ce ne priveşte, până la momentul în care am lecturat încheierile Tribunalului Cluj, am trăit cu senzaţia că întregul sistem judiciar ar trebui să demareze această procedură "de îndată". În acest sens, am avut în vedere cel puţin următoarele:

- Conform art. 200 alin. (1) NCPC, "Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată (s.n. - C.F.C.), dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197". Legea pare aşadar imuabilă şi fixează, sub imperiul necesităţii de a proteja dreptul părţilor la judecarea cauzei într-un termen optim şi previzibil, o procedură rapidă de verificare a regularităţii cererii, astfel încât eventualele lipsuri să poată fi îndreptate (caz în care procesul civil îşi urmează cursul), iar cererile informe să fie anulate (cu consecinţa degrevării instanţelor judecătoreşti).

- Doctrina sugerează faptul că procedura trebuie să demareze imediat ce a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, apreciind că art. 200 - 201 NCPC au un rol extrem de benefic în privinţa respectării dezideratului impus de art. 6 NCPC şi anume, dreptul la un proces echitabil, într-un termen optim şi previzibil[1]. Profesorul Ion Deleanu subliniază chiar faptul că de la data înregistrării cererii de chemare în judecată " ... instanţa este sesizată, devenind efective prerogativele şi obligaţiile acesteia de a organiza desfăşurarea procesului civil în legătură cu acea cerere" [2].

- În fine, instanţele judecătoreşti par a se fi orientat în acelaşi sens al verificării imediate a regularităţii cererii, fără a lăsa dosarele în nelucrare până la momentul la care demararea procedurii prevăzute de art. 200 - 201 NCPC ar fi mai comodă pentru magistraţi (procedura se aplică, de pildă, la Curtea de Apel Bucureşti, la Tribunalul Arad sau la Tribunalul Călăraşi).

8. În schimb, Tribunalul Cluj avansează un alt punct de vedere asupra acestei chestiuni, configurat astfel:

- Principial, NCPC nu poate fi aplicat, pentru că nu ţine cont de volumul mare de muncă al instanţelor judecătoreşti şi, în special, al instanţelor clujene.

- Prin urmare, la Cluj se aplică, cu prioritate faţă de NCPC, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la prelungirea programului privind volumul optim de muncă al instanţelor judecătoreşti şi Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Cluj din 15.03.2013 (desigur, un document nepublicat vreodată şi, astfe,l inaccesibil justiţiabililor). Aceste acte administrative, în opinia Tribunalului Cluj având valoare superioară legii, stau la baza unei practici administrative de următorul tip: (i) la primirea cererii, contrar art. 200 NCPC, dosarele nu se trimit completului desemnat aleatoriu, ci sunt stocate în arhiva instanţei; (ii) se realizează o simulare privind acordarea primului termen de judecată, prin sistemul ECRIS, şi se fixează "termene de recomandare pentru începerea procedurii prevăzute de art. 200 NCPC"; (iii) la data împlinirii acestor termene - de pildă, pentru cereri introduse în luna martie 2013, termenele de recomandare ale Tribunalului Cluj sunt în perioada septembrie - noiembrie 2013 - cererea este trimisă completului desemnat aleatoriu, în vederea demarării procedurii prevăzute de art. 200 NCPC; (iv) desigur, toate aceste formalităţi sunt nepublice şi nu sunt consemnate în dosarul cauzei (de altfel inaccesibil părţilor, din moment ce el nu a intrat încă în "circuit").

- Tot principial, s-a spus de către Tribunalul Cluj că oricum o contestaţie privind tergiversarea procedurii formulată într-o asemenea situaţie nu poate fi admisă, din moment ce există un conflict între NCPC şi Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii şi, respectiv, ale Colegiului de Conducere ale Tribunalului Cluj. Cu alte cuvinte, mucles, suntem în era justiţiei în care actul administrativ bate legea şi hotărârea judecătorească nu mai e aptă să asigure aplicarea legii, ci doar să reia papagaliceşte un text transmis de conducerea instanţei care să le explice ereticilor cât de greu e să fii magistrat.

9. În ceea ce ne priveşte, deşi am adoptat un stil colocvial, de vară, potrivit cu ridicolul situaţiei descrise, credem că practica administrativă nelegală şi practică judiciară protectoare descrise constituie încălcări nepermise ale art. 6 şi 200 NCPC, ale art. 21 alin. (3) din Constituţia României, ale art. 6 şi 13 din Convenţie. În sprijinul poziţiei noastre, avansăm cel puţin următoarele argumente:

a. După cum se poate observa cu uşurinţă, dispoziţiile art. 200-201 NCPC sunt imperative şi fixează o procedură obligatorie, atât pentru judecător, cât şi pentru părţi. În cadrul acestei proceduri este fixată obligaţia judecătorului desemnat aleatoriu prin intermediul sistemului ECRIS de a proceda de îndată la verificarea regularităţii cererii şi de a comunica pârâtului cererea regulat întocmită.

b. Respectând principiile şi regulile simple ale dreptului constituţional, putem conchide în sensul că, prin hotărâri emise de Consiliul Superior al Magistraturii şi de Colegiul de Conducere al Tribunalului Cluj nu se poate deroga de la prevederile legii - Codul de Procedură Civilă. Prin urmare, apreciem că în acest dosar nu ne pot fi opuse normele interne stabilite de aceste organisme, în paranteză fie spus pentru protecţia magistraţilor şi nu pentru buna funcţionare a sistemului judiciar.c. În sensul prevederilor art. 6 par. 1 din Convenţie, părţile au dreptul la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, iar în conformitate cu prevederile art. 6 NCPC, părţile au dreptul la un proces echitabil, într-un termen optim şi previzibil. Desigur că formal, dispoziţiile art. 200 - 201 NCPC sunt destinate să asigure aceste deziderate. Din păcate însă, interpretări nelegale de tipul celor la care recurge Tribunalul Cluj nu fac decât să ignore dreptul părţilor la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil sau într-un termen optim şi previzibil. Se ajunge astfel în situaţia ca acest drept să fie subsumat unui pretins drept al magistratului la un număr "optim" (a se citi redus) de cauze, cu consecinţa prejudicierii justiţiabilului. Ca să nu mai vorbim de faptul că aceste dosare, practic în nelucrare, vor fi luate în calcul la determinarea punctajului "optim" al fiecărui judecător căruia i s-a repartizat aleatoriu un dosar.

d. Conduita Tribunalului Cluj este una frauduloasă, practica termenelor de recomandare fiind una în afara legii. Astfel, din lectura prevederilor art. 201 NCPC rezultă faptul că problema acordării unui termen de judecată prin sistemul ECRIS s-ar pune doar după îndeplinirea procedurii scrise, iar la acel moment termenul de judecată ce s-ar acorda nu ar putea depăşi 60 de zile. Cu toate acestea, în situaţia descrisă, sistemul ECRIS este manipulat. Se recurge la o simulare a numărului de cauze, iar dosarele sunt în mod fraudulos blocate în arhivă până la momentul "optim" în care sistemul ECRIS ar acorda termenul dorit de judecător, astfel încât acesta să aibă o şedinţă de judecată comodă.

e. Această conduită anihilează şi alte texte din NCPC. Ne întrebăm, de pildă, cum ar putea instanţa să dispună reducerea termenelor fixe prevăzute de art. 201 NCPC, în raport de caracterul urgent al pricinii, dacă onor completul devine conştient de faptul că la instanţa s-a înregistrat o cerere de chemare în judecată într-o cauză urgentă după 6 luni de la înregistrarea cererii?

f. În ceea ce priveşte dificultăţile invocate de instanţă, cu privire la numărul mare de dosare, înţelegem să învederăm că în jurisprudenţa circumscrisă art. 6 par. 1 din Convenţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului analizează cu preponderenţă comportamentul autorităţilor naţionale, inclusiv a instanţelor judecătoreşti. În acest context, s-a spus constant că autorităţile naţionale sunt singurele responsabile pentru durata excesivă a procedurii (de pildă, pentru un prim termen de judecată fixat după mai mult de 6 luni - hotărârea din 29 aprilie 2008, Stancu c. România) şi că autorităţile naţionale nu pot invoca numărul mare de litigii cu care sunt confruntate pentru a justifica depăşirea "termenului rezonabil" de soluţionare a cauzelor (de pildă, hotărârea din 10 iulie 1984, Guincho c. Portugalia; hotărârea din 19 februarie 1991, Zanghi c. Italia).

g. În fine, înţelegem să invocăm şi încălcarea dreptului justiţiabililor la un remediu efectiv, prevăzut de art. 13 din Convenţie. Astfel, deşi declarativ contestaţia privind tergiversarea procedurii este un mecanism destinat să asigure accelerarea procedurii, în vederea prevenirii unei încălcări a dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, în realitate contestaţiile formulate sunt respinse mecanic. În acest sens, pot fi avute în vedere şi următoarele:

- Încheierile prin care se resping contestaţiile cuprind aceleaşi formulări-clişeu, transmise probabil fie pe cale ierarhică de conducerea instanţei, fie preluate dintr-un „model" al unui alt judecător.

- În aceste condiţii, mecanismul prevăzut de Codul de procedură civilă pentru a sancţiona lentoarea procedurii este doar unul iluzoriu, opoziţia vădită a magistraţilor pentru aplicarea lui constituind per se o încălcare a dreptului la un remediu efectiv.

10. Prezentul articol nu e o pledoarie pentru corectarea practicii administrative şi a practicii judiciare apreciate că nelegale, pentru că şi cei mai responsabili magistraţi vor avea probabil poziţia celebrului Dr. House: I cared for about eight seconds. Nu-mi fac iluzii că viitoarele contestaţii privind tergiversarea procedurii vor fi admise, pentru că Guvernul a făcut ce-a ştiut mai bine şi a taxat cu 20 RON introducerea unei asemenea cereri, asigurându-se că pe viitor aceste cereri vor fi la fel de rare ca şi cererile de anulare a unei căsătorii încheiate în străinătate. Articolul este însă un avertisment, pentru că din punct de vedere convenţional, nu există un "remediu efectiv" pentru a sancţiona depăşirea duratei "rezonabile" sau a duratei "optime şi previzibile" a procedurii. Iar atitudini de tipul celei întâlnite la nivelul Tribunalului Cluj fac poate un "bine" temporar magistraţilor, dar cu siguranţă nu le fac cinste şi, în general, nu fac un serviciu dreptului.

Juridice.ro