21 martie 2013
Tribunalul Prahova. Asistență juridică ce echivalează cu lipsa apărării
Tribunalul Prahova a hotărât că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale în situația în care asistența juridică în faza de urmărire penală a fost acordată de către o persoană ce nu avea calitatea de avocat membru într-un barou care să facă parte din U.N.B.R.
Tribunalul a reținut că principiul legalității, reglementat în cuprinsul art. 2 alin. 1 din Codul de procedură penală, impune cerința ca procesul penal să se desfășoare atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de lege. Ca o consecință firească a aplicării acestui principiu, nerespectarea unei atare cerințe, concretizată în neîndeplinirea ori în îndeplinirea vicioasă a unui act procedural sau procesual atrage nulitatea actului respectiv în condițiile stabilite prin art. 197 din Codul de procedură penală.
În acest sens, este de observat ca, în raport cu prevederile art. 197 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, nerespectarea dispozițiilor referitoare la asistarea învinuitului sau inculpatului de către apărător, potrivit legii, atrage nulitatea actelor efectuate, fără a putea fi înlăturată în nici un mod.
Atragerea nulității actelor procesuale îndeplinite cu nerespectarea cerințelor privind asigurarea apărării învinuitului sau inculpatului pe parcursul procesului penal își are temeiul în cuprinsul art. 6 din Codul de procedură penală, prin care se prevede la alin. 1 că "dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal", iar la alin. 5, că "organele judiciare au obligația sa înștiințeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător", precizându-se, în continuare, că "în condițiile si în cazurile prevăzute de lege, organele judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenței juridice a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu are apărător ales."
Corelativ cu dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la asigurarea dreptului la apărare pentru învinuit sau inculpat, pe întreg parcursul procesului penal, precum și la caracterul absolut al nulității de care sunt lovite actele îndeplinite în lipsa apărătorului atunci când prezența și asistența juridică ce trebuie acordate de acesta sunt obligatorii, potrivit legii, prin Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, sunt reglementate condițiile exercitării profesiei de avocat. În acest context de ordin normativ este semnificativ că în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, s-a prevăzut ca "profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.", iar prin alin. 3 al aceluiași articol s-au interzis expres constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R., sub sancțiunea nulității de drept a acestor acte. Or, câta vreme dispozițiile din actul normativ arătat, având caracter de lege specială cu privire la modul de exercitare a profesiei de avocat, conțin anumite cerințe imperative, este de la sine înțeles că nu este posibila îndeplinirea unei asemenea profesii în afara cadrului instituționalizat de acea lege.
Așa fiind și cum, în raport de prevederile art. 2 pct. 3 si art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, "judecătorii și procurorii sunt obligați ca, prin întreaga lor activitate, să asigure supremația legii", se impune ca organele judiciare să ia nu numai măsurile necesare asigurării apărării învinuitului sau inculpatului în procesul penal, atunci când aceasta este obligatorie, potrivit legii, ci și să observe ca asistența juridică să fie acordată de o persoană care a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, pentru că, altfel, asistența juridică acordată echivalează cu o lipsă de apărare.
Așadar, prin Decizia nr. XXVII din 16.04.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, (...) a admis recursul în interesul legii și a se stabili ca asistența juridică acordată în procesul penal unui învinuit sau inculpat de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.
În speță, tribunalul a apreciat că atât inculpatei, cât și celorlalți inculpați li s-au adus vătămări în ceea ce privește dreptul la apărare, deoarece toate actele efectuate în cursul urmăririi penale respectiv atât declarația olografă cât și declarația dată pe formular tipizat fiind luate inculpatei fără a fi asistată de un apărător, în condiții legale, aduc atingere atât drepturilor inculpatei cât și drepturilor celorlalți inculpați, aceasta relatând aspecte ce țin de situația de fapt și în ceea ce îi privește și pe ceilalți inculpați.
În același timp, (...) din moment ce inculpata a arătat ca dorește să fie asistată de un apărător, în faza de urmărire penală, atunci devine obligatoriu să i se asigure, în cazul în care aceasta s-a prezentat cu un apărător ales, să se verifice dacă acesta funcționează legal și, în cazul în care nu funcționează legal, să nu i se permită sa asigure asistența judiciară, urmând a i se asigura din oficiu, sau să i se pună în vedere să se prezinte cu un apărător ales care își desfășoară activitatea în condiții legale, obligația organelor judiciare fiind, așa cum am arătat și mai sus, să ia, nu numai măsurile necesare asigurării apărării învinuitului sau inculpatului în procesul penal, atunci când aceasta este obligatorie, potrivit legii, ci și să observe ca asistența juridică să fie acordata de o persoană care a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, pentru că, altfel, asistența juridică acordată echivalează cu o lipsă de apărare, aceeași opinie exprimând-o și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. XXVII din 16.04.2007.
Totodata, (...) obligația de a verifica dacă avocatul își desfășura activitatea în condiții legale îi revenea procurorului care a instrumentat dosarul în faza de urmărire penală și nu inculpatei, aceasta neavând pregătirea necesara a analiza acest aspect.
În consecință, tribunalul a admis excepția nelegalei sesizări a instanței iar în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală s-a desesizat și a restituit cauza Parchetului pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor privind asistarea inculpatului de către apărător. (Sentința penală nr. 224 din 3 iunie 2011 pronunţată de Secţia penală a Tribunalului Prahova, potrivit portalului instanțelor).