Conferinţa "Avocatura: profesie sau  afacere"

Craiova , 18.03.2011

Baroul Dolj în parteneriat cu Editura Universul Juridic a organizat vineri, 18 martie 2011, în Craiova la Sala Mare a Prefecturii Dolj, conferinţa „Avocatura: profesie sau afacere".

Lucrările acesteia au fost conduse şi moderate de dl. prof. univ. dr. Ion Turculeanu, Decanul Baroului Dolj, care a subliniat actualitatea temei şi necesitatea dezbaterii în contextul dezvoltării economice şi a conturat noile valenţe în care trebuie exercitată profesia de avocat.

Cu această ocazie a înmanat invitatului conferinţei, d-lui Ion Predescu, judecător la Curtea Constituţională, din partea U.N.B.R. şi a preşedintelui acesteia, dl. Gheorghe Florea, diploma şi medalia jubiliară "1990-2010 - 20 de ani de profesie independentă şi organizare autonomă".

Din partea Centrului teritorial INPPA Craiova au fost înmanate diplome pentru meritele în înfiinţarea  Centrului - d-nei Decan a Baroului Vâlcea, Marin Vladulescu  Floriana  şi d-lui Călin Nicolae, Decanul Baroului Olt.

Dl. Ion Predescu a transmis mulţumiri  Preşedintelui UNBR şi  şi-a exprimat încrederea deosebită în fermitatea şi rigoarea care îl caracterizează pe Preşedintele Uniunii  şi pe care le-a asigurat şi în organizarea profesiei de avocat „mai ceva decât în alte profesii". A subliniat că această diplomă îi evocă cei peste 38 de ani în avocatură, cât şi faptul că „legea avocaturii a fost lucrată având ca autor necunoscut comisia juridică a Senatului, pe care a prezidat-o ani îndelungaţi".

Dl. prof. univ. dr. Horia Diaconescu a conturat în cuvântul său rolul avocatului în contextul actual.

Dl. Ion Predescu a facut o prezentare a evoluţiei corpului de avocaţi, a trăsăturilor specifice avocatului,  punând accent pe reputaţia şi atingerea scopului social al acestora.

Dl. conf. univ. dr. avocat Lucian Săuleanu a sustinut materialul cu titlul „Managementul avocaturii: teme actuale şi tendinţe".

D-na Marin-Vladulescu Floriana, Decan Baroul Valcea a sustinut necesitatea implicării tinerilor avocaţi în activităţile de organizare şi în problematica profesiei de avocat.

D-na Monica Livescu, Prodecanul Baroului Valcea, a prezentat recenzia cărţii "Drept internaţional privat - Partea generală" a d-nei prof.univ.dr. Bianca Predescu, apărută la Editura Wolters Kluver.

D-ra prof.univ.dr. Bianca Maria Carmen Predescu a explicat în cuvântul său care a fost fundamentul  scrierii cărţii, rolul jucat de înaintaşii din familie, de experienţa din politică, de la catedră şi din avocatură.

Redam din cuvantarile celor  care au conferentiat.

Dl. prof. univ. dr. Horia  Diaconescu : „Pascal, în judecăţile sale despre justiţie, arată că justiţia fără forţă este o slăbiciune, forţa fără justiţie este tiranică, justiţia fără forţă este contestată de cei răi, iar forţa fără justiţie este acuzată". 

„Ne confruntăm cu o decredibilizare a ideii de justiţie. De această lipsă de autoritate a justiţiei este legată şi profesia de avocat, pentru că, odată cu justiţia, este implicată şi autoritatea noastră profesională, cei care suntem slujitorii ideii de justiţie. Sper ca argumentele apărării să fie persuasive, convingătoare şi să determine nevoia instanţelor nu numai de le a asculta, ci şi de a le lua în seamă"

„Profesia noastră actuală este îngreunată şi de instabilitatea legislativă, manifestată prin schimbarea legilor cu o frecvenţă adeseori îngrijorătoare şi tendinţa de incriminare prin legi speciale, practică păgubitoare pentru existenţa statului de drept. La un moment dat nu mai ştii ce act normativ reglementează o anumită materie. Este afectat unul din principiile fundamentale ale dreptului: «nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii». În multitudinea de acte normative este absurd să pretinzi unui om să cunoască noianul lor".   

„Reflectaţi asupra a trei coordonate: necesitatea profesiei de avocat în asigurarea justiţiei, ca forţă socială a unei societăţi democratice; practica de legiferare rapidă într-o grabă inexplicabilă; efectele  nocive ale instabilităţii legislative asupra societăţii disciplinate, normate".

Dl. judecător Ion Predescu : „Conducerea UNBR demonstrează că poartă grijă deosebită păstrării profesiei de avocat, astfel cum trebuie ea să existe"

„Învăţământul profesional al avocaţilor stagiari şi al avocaţilor îşi are originea în Oltenia. Colegiul de conducere al Baroului Oltenia în 1953-1954 a organizat învăţământul avocaţilor stagiari, la început împreună cu stagiarii judecători şi procurori (...). V-am evocat aceste evenimente pentru a sublinia preocupările de origini în Oltenia cu privire la pregătire, nivel de profesionalism. Constat cu satisfacţie că aceste preocupări continuă cu răspundere, seriozitate şi competenţă".

„Cu privire la titlul conferinţei - dacă avocatura este şi altceva decât profesie, vă rog să aveţi în vedere art.24 din Constituţie care îl menţionează pe avocat sub acest nume. Avocatul este menţionat în Constituţie ca profesie, ca susţinător al drepturilor părţilor implicate în procese".

„Toţi practicienii avocaţi trebuie să cunoască cât mai bine care sunt exigenţele acesteia în perioada actuală. Nu putem trece peste constatarea pe care o facem în fiecare zi, fiecare dintre noi: toate profesiile sunt tulburate în această perioadă dificilă din punct de vedere economic. Şi în justiţie sunt tulburaţi pentru că (...) au mai multe probleme decât cei care exercită profesia de avocat".

„Nu încape nicio îndoială că avocatura este o  profesie şi pentru aceasta oricine să citească titlul legii avocaturii şi primul cuvânt al art.1. Avocatul, spre deosebire de alte profesii juridice  este independent, dar se supune şi el legii. Este autonom în cel mai deplin sens al cuvântului".

„Am susţinut cu tărie grija pentru avocaţii stagiari şi avocaţii îndrumători (...), grija pentru pregătirea  avocaţilor şi treptele profesionale pe care trebuie să le parcurgă în raport de nivelul instanţelor".

"Multă vreme, până în sec. XIX, prima trăsătură a personalităţii avocatului se considera a fi talentul şi înclinaţia actoricească, retorica.(...) În mod constant se apreciază că prima caracteristică a  avocatului este inteligenţa. Avocaţii care se afirmă în profesie nu sunt prezumaţi, ci sunt realmente persoane inteligente. De ce? Datorită dificultăţilor în exercitarea acestei profesii, prin  implicaţiile  în toate domeniile pe care le cuprind (....) Nu toţi cei care au ca bază de pregătire ştiinţele dreptului pot profesa în condiţii apreciabile, recunoscute, avocatura. Talentul, oratoria întregesc celelalte aptitudini psihice pe care trebuie să le aibă persoanele care profesează avocatura. Cum se face că persoanele  dominante în avocatură sunt persoane feminine?( ...) Sunt obligat să ţin seama de tot ce am spus mai înainte, la dotări, înzestrări naturale şi mai ales aici intervine diferenţa: la cultivarea şi dezvoltarea lor".

"Preşedintele Gheorghe Florea are avantajul experienţei deosebite în avocatură, al exigenţei şi rigorii (....) La toate modificările legislative privind legea avocaturii a participat cu o conştiinciozitate şi rigoare deosebită".

"Profesia de avocat este o profesie a personalităţii. Cere respect, stimă, conştiinciozitate, răspundere. Avocatul se supune ca toţi ceilalţi regulilor  sociale".

"În demnităţile mele ulterioare avocatura m-a ajutat mult şi a fost baza activităţii mele ca senator.(...) Eu nu am pierdut nicio bătălie în Senat datorită activităţii mele de avocat. Nu m-am angajat  niciodată în dispute în Senat pe care riscam sa le pierd".

 "Astăzi se constată cam multă mediocritate şi insuficientă pregătire în legiferare şi de aici vin desele schimbări legislative".

"V-aş adresa o rugăminte: avocatul a fost în perioada anterioară comunismului foarte prezent în viaţa socială, politică, publică, culturală a localităţii(...) Este bine să fiţi mai activi în viaţa publică, politică, civică, împărtăşind şi conducând, inspirând şi orientând preocupările concetăţenilor dvs".

Dl.decan Ion Turculeanu : „Vă mulţumesc, d-le ministru pentru frumoasa pledoarie pentru profesia de avocat".

 „Cu privire la legea 202/2010 dezbătută la conferinţa anterioară, ne-am fi asumat dificultăţile acestei legi, responsabilităţile noi, dacă, corelativ cu ele, am fi avut şi o extindere a activităţilor şi nicidecum o restrângere. Ar fi banal să mă refer aici doar la  instituţia divorţului. Noi avocaţii am fi putut face foarte multe. Se ştie că oamenii nu cunosc, nu citesc legile. Nu înţeleg de ce nu a fost introdusă obligativitatea prezenţei avocatului măcar în căile de atac, dacă nu chiar la fondul cauzei".

Dl. conf. univ  dr. avocat Lucian Săuleanu : „Alegerea titlului conferinţei („Avocatura: profesie sau afacere") nu este întâmplătoare, ea fiind făcută în decembrie 2010 pornind de la actualitatea temei şi necesitatea dezbaterii, dovadă fiind şi organizarea de către UIA pe 15-16 aprilie 2011 la Porto (Portogalia) a unui seminar pe această temă: "The Business of Law and the Profession of Law".

„Nu este uşor a trage o concluzie, într-un sens sau altul şi cu siguranţă mulţi avocaţi susţin că avocatura este doar o profesie, cum, de altfel, sunt şi mulţi avocaţi ce consideră avocatura doar o afacere. Mai mult, constatăm că această dihotomie capătă uneori accente dramatice."

„Intr-un studiu se retine ca: „evoluţia profesiei legale de avocat este puternic marcată de amplificarea fără precedent a activităţii normative, care determină o nouă conotaţie şi o nouă valoare profesiei de avocat , dar si  de evoluţia sa către mediul economic."

„Mai întâi de toate trebuie să identificăm: 1.statutul actual al avocatului şi relaţiile din interiorul breslei (factori interni); 2.influenţa mediului social şi economic (factori externi); 3. soluţii." Aş pleca de la a contura condiţia actuală a avocatului de la un articol publicat de către decanul Baroului Paris, dl. Cr. Chariére Bournazel : „După 22 de ani de avocatură venitul unui avocat este de 850 de euro pe lună. Aşadar, după mult timp, avocatul nu mai este acel mare burghez care-i făcea onoare clientului său de a-l primi. Sistemul actual este hiperelitist, în care o minoritate trăieşte în „El Dorado" şi alţii, marea majoritate a avocaţilor, căreia i se „conservă rangurile" de profesie liberală, sunt în curs de pauperizare.(...) La aceşti jurişti în robă neagră prin urmare există în fiecare an mai mulţi bogaţi şi, totodată, mai mulţi săraci, cu un venit mediu incredibil de mic pentru acest nivel de studii, în condiţiile în care în ultimii 15 ani numărul avocaţilor s-a dublat depăşind 50.000".

Dl. Marin Voicu, avocat în Baroul Bucureşti, fost judecător CEDO, într-un studiu reţine: „...câteva „case" de avocaţi se autoprezintă, în principal, prin portofoliile de firme asistate, între care unele multinaţionale şi prin cifrele de afaceri (...) întâlnim câţiva parteneri şi zeci (chiar sute) de salariaţi, cluburi care, de regulă, în „acord" cu guvernanţii şi vârfurile administraţiilor locale şi-au împărţit „marea piaţă a asistenţei avocaţiale. Marea majoritate, în care tinerii ocupă ponderea, realizează venituri modeste, sunt „abonaţi" la oficii, se află în situaţia jenantă de a nu-şi putea achita nici măcar taxele la barou, fără a avea o minimă infrastructură de sediu şi alergând zilnic de la o instanţă la alta".

Cauzele condiţiei actuale (adica apariţia şi accentuarea pauperizării  majoritatii avocaţilor şi, pe de altă parte, conturarea unui mic procent de avocaţi cu venituri foarte mari ) sunt uşor de întrezărit: număr mare de avocaţi, condiţiile economice nu foarte bune, lipsa unui ajutor real din partea statutului, dar şi o pasivitate în găsirea unor soluţii la nivelul breslei.(...) Se observă conturarea unor diferenţe chiar la nivelul barourilor, diferenţe ce pornesc tot de la factori social şi economici.

Constatăm o depersonalizare a relaţiilor dintre avocaţi, însă efectul contrar îl observăm în întărirea structurală a breslei; modalitatea clasică de relaţionare/raportare avocat - barou dispare, locul acesteia fiind luat de alte forme de interacţiuni (informaţii oferite de barou pe pagina sa web, organizarea unor conferinţe ori evenimente mondene).

 „De ce ne-ar fi frică să recunoaştem că avocatura este şi o afacere? Şi cui i-ar dăuna să recunoaştem aşa ceva? Temerea porneşte chiar de la sensurile cuvântului „afacere". Nu cred că acest cuvânt „afacere" trebuie să fie interpretat într-un sens peiorativ; nu discutăm despre „comerţ" - termen ce înseamnă cu totul altceva atât juridic şi economic, dar şi metaforic."

„Introducerea societăţii profesionale cu răspundere limitată ca şi societate civilă cu personalitate juridică vine în întâmpinarea rezolvării unor probleme ce ţin de dezvoltarea activităţii. Soluţia depăşirii situaţiei actuale este în adoptarea unor reguli/proceduri specifice sau apropiate mediului de afaceri."

„Dezvoltarea economică impune readaptarea practicilor în profesie, aceasta fiind marcată ireversibil de noul context economic. Chiar dacă renumele unui avocat rămâne cea mai bună garanţie pentru păstrarea clienţilor şi creşterea numărului lor, totuşi a face faţă noilor condiţii impune găsirea unor soluţii practice optime atât structurale la nivel de profesie, dar şi la nivel individual (management).

Evident că soluţiile la problemele actuale (în contextul creşterii numărului de avocaţi şi unei clientele restrânse sau paupere) trebuie regândită, activitatea avocatului (serviciile/activităţile) cu scopul lărgirii în fapt a pieţei. Unele din aceste soluţii sunt la latitudinea avocaţilor, altele depind de modificări legislative: specializarea să fie recunoscută statutar şi exercitată doar în urma unui examen pe respectivele ramuri de drept ; monopolul reprezentării legale, măcar parţiale cum există în anumite state ale U.E. în faţa instanţelor supreme (..); stabilirea unor onorarii minimale.".

„Au crescut costurile unui proces şi mă refer, în primul rând, la nivelul taxelor de timbru în cazul litigiilor evaluabile, oare avocatul nu ar putea să încaseze un onorariu minimal la nivelul taxei de timbru?"

„ Se impune „conturarea unui regim fiscal adaptat la specificul avocaturii: nu există un regim clar al deductibilităţilor fiscale". (...) Se observă tendinţa legiuitorului din anumite puncte de vedere de a ne aplica regulile specifice activităţilor economice şi sub anumite aspecte nereglementarea corespunzătoare a unor instituţii juridice adaptate specificului şi scopului avocaturii".

„Inflaţia normativă face imposibilă asigurarea unei reprezentări juridice/consultanţe de un singur avocat  pe toate ramurile de drept. Se impune reinventarea modului de gestionare a activităţii şi urmărind acest ţel urmează a avea loc o transformare cantitativă (mai multe societăţi de avocatură puternice capabile să susţină mai multe specializări, mai mulţi avocaţi, cu investiţii imobiliare şi mobiliare adecvate), dar şi calitativă. Trebuie să identificăm şi să întărim elementele ce configurează actuala poziţie a avocatului. Specializarea şi consultanţa juridică, adică a oferi unui client un sprijin privitor la probleme sale implică şi o responsabilizare a profesiei".

 „Concluzionând, nu cred că trebuie să punem preţ pe o simplă diferenţie: profesie sau afacere. Este doar o problemă terminologică. Esenţa trebuie căutată în altă parte: în modul în care noi, avocaţii, înţelegem să face datoria atât pentru a atinge scopul social, dar şi pentru asigurarea bunăstării personale şi a tuturor celor din breaslă."

D-na Marin-Vladulescu Floriana, Decan Baroul Vâlcea: „Vă felicit d-le decan pentru tema aleasă,  vă felicit d-le Sauleanu pentru cele sustinute. Pentru noi sunt tot felul de nelinisti care apar ca urmare a modificarilor legislative, a modificarilor legii profesiei de avocat".

"Vă văd mulţi tineri aici. Ca să poţi să acoperi întreaga problematică a profesiei de avocat, tinerii ar trebui să se implice foarte mult cu ideile pe care le au, cu propuneri de lege ferenda, ajutând Consiliul Baroului si decanatul. In perspectiva Congresului avocaţilor ar fi foarte interesant să se dezbată chestiuni importante, care să fie benefice profesiei de avocat. Numai prin solidaritate putem reuşi. Chiar dacă există această dihotomie - profesie sau afacere- eu cred că cele două pot coexista foarte bine: numai un avocat foarte bine pregătit poate să reziste în această profesie dură, dar, pe de altă parte, trebuie sa fii şi foarte bun manager. Nu poţi să reuşeşti dacă nu poţi să-ţi gestionezi propriul cabinet, având în vedere că marea majoritate îşi desfaşoară activitatea în această formă individuală".

« Baroul Vâlcea a avut iniţiativa unor astfel de conferinţe înainte de a fi reglementată  obligativitatea pregătirii profesionale continue, pentru că am simţit nevoia ca avocaţii să se pregătească. »

Dl. Decan Ion Turculeanu: "Când am pus bazele Centrului Teritorial Craiova nu am anticipat  că, prin modificarea Legii nr. 51/1995, Centrele se vor ocupa de tot ceea ce înseamnă învăţământul iniţial şi continuu în profesie".

D-na Monica Livescu, Prodecanul Baroului Vâlcea:  "Am onoarea să fac prezentarea cărţii d-nei Bianca Predescu. Aparitia acestei cărţi ca şi naşterea unui copil este un prilej de bucurie. Spun acest lucru pentru că orice noua apariţie de carte în general, dar şi în materia specială a dreptului, este un nou început. Chiar dacă ea se bazează pe experienţa înaintaşilor, la care se referă chiar în "argumentul" cărţii şi am în vedere autori de referintă ca Tudor R. Popescu, Ion Filipescu, profesionişti pe care unii dintre noi i-am avut ca  profesori, cred că această carte se înscrie şi ea în această panoplie de mari purtători de cuvânt ai dreptului, mai ales în acest domeniu atât de complex al dreptului international privat.

Cei care am studiat înainte de 1989 dreptul internaţional privat, ni se părea o materie aridă, fără legătură cu realităţile practice ale acelor ani şi de aceea poate nu era la fel de îndrăgită ca alte materii mai spectaculoase cum este penalul, care îi atrage prin elementele de senzational pe mulţi dintre tinerii care învaţă într-ale dreptului. Realitatea zilelor de azi ne impune însî o cu totul altă abordare. Globalizarea a devenit un cuvânt la ordinea zilei, intrarea în spaţiul Schengen, emigraţia românească masivă dupa 1989, în special în ţările Uniunii Europene, toate aceste elemente impun o cu totul altă abordare a dreptului internaţional privat.  D-na Bianca Predescu a îndrăznit cu mult curaj, cu forţă, în maniera pe care i-o cunoaştem, să abordeze această problematică deosebit de complexă şi de vastă. Cred ca puţini autori doctrinari au curajul să se apuce de un asemenea tratat. Fără a face aici semantică, il numesc "tratat" pentru că, deşi este intitulat cu modestie, "curs universitar", prin maniera de abordare specială, prin problematica complexă, prin trimiterile la doctrina românească, dar, mai ales, străină, cum era şi normal într-o asemenea materie specifică, aceasta carte se poate numi tratat, din cele de referinţă, care vor rămâne în asemenea manieră calificate şi pentru viitor.

Sunt avocat din 1989 şi, în ultimii ani, m-am confruntat ca şi poate mulţi dintre dumneavostră, cu o serie de litigii deosebit de complexe, în care cunoaşterea noţiunilor de drept internaţional privat ajunge să fie tot mai necesară pentru  aplicarea în cauzele cu care ne confruntăm.

De aceea, pledoaria mea este pentru această carte sub aspectul că, fiecare dintre noi să o aibă în bibliotecă, şi nu numai, să o citească, să se raporteze la ea ca la o lucrare pe care te poţi baza în totalitate când te confrunţi cu astfel de probleme. O asemenea carte poate să însemne "creşterea" mai multor generaţii de "copii", şi am în vedere nu numai studenţii, ci şi cei care ne formăm continuu, până când ieşim din această profesie. Găsim aici seminţele necesare pentru a le pune într-un pământ roditor, respectiv cauzele noastre concrete, problemele celor care apelează la serviciile noastre pentru a le găsi rezolvarea acestora.

Am să vă spun cum am ajuns să fac prezentarea cărţii : acum doua saptamani, lucrând la un caz complex, oarecum "celebru" , căutam în librării doctrină pentru rezolvarea unora dintre problemele cazului, fiind un caz cu multe elemente de extraneitate, care  implica inclusiv aplicarea unor norme conflictuale.  Am găsit cartea d-nei Predescu, am găsit ideile care să mă ajute în soluţiile pe care urma să le propun în acel caz. Am sunat-o pe dna Bianca Predescu, spunandu-i: "O asemenea carte trebuie sa aibă o apariţie pe măsura soluţiilor pe care ni le aduce nouă, practicienilor". De aceea, o recomand cu căldură, vă va fi de folos în orice demers juridic pe care îl veţi avea şi care va avea o legătură cu dreptul internaţional privat. Veţi regăsi aici nu numai chestiuni pur tehnice, ci este chiar o lectură placută: de la cazul prinţului Bibescu - Bauffremont,  care a generat prima "cauză pilot" în termeni actuali, care a deschis în dreptul internaţional privat teoriile asupra fraudei la lege. Tot aici veţi putea citi despre alte speţe celebre în dreptul internaţional privat: "succesiunea maltezului" , "testamentul olandezului", "căsătoria grecului ortodox".

"Dacă atunci când suntem studenţi ne dorim manuale cat mai subţiri, când suntem practicieni ne dorim cărţi cât mai detaliate, cu note de subsol ample, cu trimiteri la doctrină, astfel încât sâ ne fie un instrument cât mai util, aşa cum este şi acest tratat.

Aşteptăm cu interes  volumul 2,  cuprinzand partea specială a tratatului".

D-ra prof.univ.dr. Bianca Maria Carmen Predescu: "În cele trei domenii în care activez - profesia de avocat, catedra şi politica, eu sunt un om curajos. Iniţiativa acestui moment apartine Monicăi Livescu, o persoană deosebită. Mă bucur că atât avocaţii din Vâlcea, cât şi cei din Bucureşti au un profesionist de acest calibru. Mulţumesc pentru colaborarea dintre noi, dintre cele două barouri membre ale Centrului teritorial I.N.P.P.A, le multumesc public că am reuşit să fiu actor pe aceeaşi scenă cu Dan Puric, la teatrul "Anton Pann" din Valcea, ceea ce e o ocazie mai rară şi le urez mult succes în continuare".

"Am pornit de la o idee de bază când am scris cartea în formatul iniţial. Sunt a treia generaţie de avocaţi din familia mea. Am reusit să-l continui nu numai pe tata, ci şi pe bunicul meu, George Demetrescu Miulescu - autorul primei şi singurei istorii a Baroului Dolj - pe care promit să o contiuăm".

"Din respectul faţă de înaintaşi am scris cartea,  după ce doi ani am citit toate cărţile de drept internaţional privat şi conexe aflate în foarte bogata bibliotecă a Baroului Dolj, începând cu Karl Friedrich von Savigny 1840-1841 şi am scris, ca să se vadă tot ce au gândit înintaşii noştrii, fără de care noi, cei de azi, nu puteam avea judecăţile pe care le avem. In forma actuală, am continuat-o şi cu ceea ce s-a supraadaugat din dreptul comunitar - dreptul instituţional şi dreptul material, punând într-o lumină reală modificările survenite în raporturile cu elementele de extraneitate pentru Uniunea Europeană. De aceea este interesantă forma actuală. Pentru că a trebuit să fiu pragmatică, mi-am rezervat dreptul de a continua cu o parte specială, strict de drept internaţional privat  european,  care, cred, că va fi o lucrare foarte folositoare pentru avocaţi şi nu numai pentru ei".

"În timp am mai învăţat un lucru din politică, anume că orice activitate este mai întâi una socială şi trebuie să te adresezi tuturor. Faţă de complexitatea dreptului minternaţional privat, pentru ca şi cei mai puţin studioşi să rămână cu ideile de bază, în forma editată de Wolters Kluwer am adăugat, la finalul fiecărei secţiuni, un rezumat al problemelor tratate".

„Mă bucur foarte mult că structura atât de activă pe care Decanul Turculeanu o ţine în funcţie - Baroul Dolj, mi-a oferit posibilitatea de a organiza această prezentare alaturi de cei apropiaţi, colegii mei avocaţi. Prin toate acţiunile din ultima perioadă am dovedit că avocatura este o profesie, că vrem să fim la fel de respectaţi cum eram în perioada interbelică. Pe viitor să vă implicaţi mai mult în politică, în vederea creşterii reale a calităţii vieţii. Dacă nu ai abilitatea şi apoi abilitarea de a te face ascultat în orice confruntare, atunci să nu te plângi. Urez succes tuturor tinerilor avocaţi! Cereţi foarte mult de la voi şi cu multă putere împingeţi orice structură mai departe, mai departe, pentru că, dacă stai să ţi se dea, nu ţi se dă nimic, absolut nimic! Ştim asta foarte bine şi din soluţiile şi confruntările de zi cu zi".