24 iunie 2010
Mesajul Preşedintelui Uniunii Naţionale a Barourilor din România adresat avocaţilor cu prilejul Zilei Avocatului
Dragi Colegi, Prin Hotărârea Congresului Avocaţilor din anul 1998, ziua de 24 iunie a fiecărui an a fost instituită ca Ziua Avocatului. În acest an se împlinesc 20 de ani de la restabilirea funcţionării autonome a profesiei de avocat şi a consacrării instituţionale a independenţei avocatului, prin Decretul-lege nr. 90/1990. S-a dovedit că activitatea avocatului constituie o garanţie a siguranţei juridice şi a stabilităţii pe bază de lege a raporturilor în legătură cu care avocatul este consultat ori în care este implicat. Adoptarea de către Parlamentul României a Codurilor de procedură penală şi civilă, esenţiale pentru întreaga societate românească, în preajma Zilei Avocatului, îmi oferă prilejul de a mulţumi tuturor avocaţilor care s-au implicat în dezbaterea şi adoptarea noilor Coduri şi mă obligă să îndemn Corpul avocaţilor să nu precupeţească efortul ca implementarea noilor Coduri să se facă prin implicarea efectivă a tuturor avocaţilor! Dragi Colegi, Practica şi teoria modernă repugnă justificat sintagma „avocat - auxiliar al justiţiei", deoarece aceasta sugerează un statut de subordonare a avocatului faţă de judecător. Un astfel de raport de subordonare nu este recunoscut de lege pentru relaţiile dintre avocat şi autoritatea judecătorească, chiar şi în componenta sa de „putere judecătorească"! Mentalităţile dependente încă de concepte politico-ideologice nedezvoltate pe baza independenţei apărării obstrucţionează implicarea efectivă a avocatului în structura instituţională a sistemului judiciar. Dacă sistemul judiciar semnifică administrarea justiţiei sau ceea ce se referă la această activitate, organizată de stat, exercitată prin organe şi instituiţii specializate la care se raportează aplicarea oricăror remedii supletive ori compensatorii, Corpul avocaţilor este un Ordin profesional conex cu sistemul instanţelor judecătoreşti, alcătuit din parteneri ai justiţiei. Faptul că avocaţii sunt constituiţi într-un Corp de profesiune liberală nu schimbă situaţia. Într-o democraţie bazată pe lege, Justiţia trebuie să funcţioneze astfel încât soluţiile pronunţate să se bazeze exclusiv pe probele dosarului şi pe dispoziţiile legii, fără înclinaţii subiective (unele explicabile omeneşte!) în raport de relaţia personală reală sau presupusă a judecătorului cu avocatul. Înfăptuirea acestui deziderat a rostuit şi rostuieşte încă sistemul interdicţiilor în exercitarea profesiei! Respectarea principiilor judiciare fundamentale ale statului de drept - autonomia justiţiei şi independenţa judecătorilor - apte a genera şi a permite imparţialitatea - obiectivă, dar şi subiectivă - a judecătorilor, adică neutralitatea faţă de poziţia şi interesele părţilor litigante constituie un element indispensabil pentru asigurarea unei concurente profesionale loiale fără de care unitatea specifică unui Corp de avocaţi este puternic distorsionată. După 20 de ani de funcţionare autonomă a profesiei avocaţii speră încă în realizarea plenară a încrederii în judecător care, în conformitate cu particularităţile ierarhiei judiciare, nu are superior faţă de care trebuie să răspundă sau să dea explicaţii pentru decizia adoptată într-un proces, în condiţiile în care activitatea judecătorului se realizează într-un sistem astfel organizat legal încât unicul remediu al greşelii de judecată este utilizarea sistemului căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Este o constantă a relaţiei dintre „magistratura de scaun" şi „magistratura de bară" ca responsabilitatea judecătorului să nu poată fi controlată în contradictoriu cu pretinsa „victimă" a deciziei injuste! Este cazul ca de Ziua Avocatului aceste raporturi principiale dintre avocaţi şi magistraţi să fie reafirmate spre beneficiul triumfului, legii şi al dreptăţii, în condiţiile în care solidaritatea dintre avocaţi cu interesul public şi cu cel al cetăţeanului exclude orice conflict instituţional! Fie ca Ziua Avocatului să constituie pentru profesia de avocat ocazia de a reflecta asupra semnificaţiei Jurământului profesional şi de a reconsidera, în raport de vremurile sub care trăim, inclusiv modalitatea în care sunt oferite şi acceptate prestaţii avocaţiale celor aflaţi în stare de nesiguranţă a drepturilor fundamentale, inclusiv a celor ce vizează drepturile la remuneraţie şi pensii! Dragi Colegi, Congresul Avocaţilor 2010, recent încheiat, a evidenţiat că organizarea conducerii profesiei pe plan naţional şi pe plan local se dovedeşte a fi încă greoaie. Este încă actual dezideratul ca organizarea profesiei să devină cât mai flexibilă, nebirocratică şi cât mai puţin nostalgică faţă de formule de conducere administrativ-birocratică în regim de subordonare. Şi în acest domeniu mentalităţile nu s-au reformat pe deplin. Congresul Avocaţilor 2010 a reafirmat că demnităţile profesionale trebuie să se exercite cu dedicaţie, fără ca exercitarea acestora să fie „ruda săracă a ocupaţiilor profesionale" ori „veşmânt second-hand al timpului ploios" pentru ca cel ales în conducerea profesiei să sacrifice interesele acesteia pentru interesele sale personale! De principiu, ceea ce alegi nesilit şi voluntar să faci, faci din plăcere! Primii între egali, membrii organelor de conducere a profesiei au obligaţia morală de a provoca în Corpul profesional dezbateri reale pentru a se clarifica problemele esenţiale privind dezvoltarea şi evoluţia profesiei. Ce vrea ea să fie? Cum se raportează profesia la cetăţean, la mediul în care acţionează? Care este atitudinea avocaţilor faţă de propriile lor probleme? Care este atitudinea faţă de corupţie, inclusiv faţă de corupţia din propriul sistem? Este calea confruntării instituţionale soluţia pentru ca viitorul profesiei să se raporteze coerent la sistemul judiciar? Poate rămâne indiferentă avocaţilor situaţia justiţiei române? Este justiţia apanajul exclusiv al magistraturii, ori justiţia aparţine, în egală măsură, şi profesiilor juridice? Au avocaţii o responsabilitate directă faţă de cetăţeni, beneficiarii finali ai serviciului profesional avocaţial, dar şi ai actului de justiţie, ca serviciu public? Dacă membrii Corpului profesional al avocaţilor ar opri abuziv acordarea asistenţei juridice, indiferent de motivul pentru care o fac, sunt afectate interese de ordinul domeniului public? Tăcerea aristocratică a celui ales în organele profesiei de avocat faţă de nevoia clarificărilor instituţionale şi de poziţie ale Corpului de avocaţi nu este un leac pentru boala indiferenţei faţă de interesele celor care ne aleg în dauna intereselor noastre personale! Viitorul nu iartă! Adaptarea la schimbări legislative frecvente şi nevoia specializării impun educaţia juridică continuă a avocaţilor sub formă de cursuri juridice sau conferinţe. Atitudinea celor aleşi faţă de necesitatea asigurării cadrului organizatoric pentru realizarea educaţiei juridice permanente a avocaţilor la nivelul şi exigenţele avocaturii europene este decisivă pentru a asigura o prezenţă activă a avocatului în dezvoltarea actuală şi de perspectivă a societăţii. Examenul la primirea în profesie ori de definitivat arde prea multă energie a celor aleşi în funcţia de decan sau consilier al baroului, care, ontologic, îşi conservă poziţia în corp prin alegeri, inclusiv prin votul potenţial al celor examinaţi, şi al „susţinătorilor" acestora! În condiţiile în care progresul semnifică şi renunţarea la forme şi formalităţi care au servit evoluţiei profesiei, presiunea pozitivă a competiţiei profesionale va împinge inexorabil profesia în direcţia eliminării oricărui arhaism instituţional şi profesional. Examenul la primirea în profesie, organizat de cei aleşi să conducă profesia, este treptat depăşit prin decredibilizare datorată subiectivismului şi caracterului discreţionar al tratării accesului în profesie! Dragi Colegi, Într-un an electoral pentru majoritatea barourilor, dar şi pentru organele de conducere a profesiei la nivel naţional - anul 2011 - toate problemele evocate mai sus sunt de actualitate! Situaţia avocaturii române după 20 de ani de experienţă a organizării autonome şi a funcţionării independente este apreciată - din exteriorul profesiei - ca fiind aceea a unor jurişti care, în marea lor majoritate, sunt „într-o jenantă stare de pauperizare" faţă de care „Consiliile barourilor şi Uniunea nu au avut iniţiative eficace" (Revista Română de Drept Privat nr. 5/2009, p. 170 şi urm.) Un specialist în analiza fenomenului judiciar român, dar şi a celui european, nota: „Nu se poate accepta această realitate crudă în care se accentuează distanţa dintre „casta" celor câţiva bogaţi şi marea masă a celor cu venituri reduse ..." „pentru că marea „majoritate" a avocaţilor, în care tinerii ocupă ponderea, realizează venituri modeste, sunt abonaţi la „oficii", care se află în situaţia jenantă de a nu-şi putea achita nici măcar taxele la barou, fără a avea o minimă infrastructură de sediu şi alergând zilnic de la o instanţă la alta ..." (Revista Română de Drept Privat nr. 5/2009, p. 170 şi urm.) Orice demers menit a identifica soluţii pentru perceperea culturii apartenenţei organizaţionale ca benefică pentru fiecare avocat, inclusiv sub aspectele ce ţin de independenţa economică reală a avocatului, fără de care independenţa profesională este iluzorie, trebuie să aibă în vedere că: - într-un stat democratic guvernat de lege, respectarea profesiei de avocat de către autorităţi este o condiţie esenţială şi un criteriu al aprecierii nivelului de juridicizare a societăţii şi a evoluţiei statului de drept; - buna exercitare a funcţiilor cu care sunt investiţi avocaţii este condiţionată de formare profesională pentru întărirea competenţelor; - protecţia profesiei prin privilegiul competenţelor funcţionale şi profesionale vizează atât protecţia faţă de puteri administrative cât şi faţă de puterea jurisdicţională. Profesia de avocat nu poate permite ca evoluţia sa să fie distorsionată de interese, care calcă regula de drept, fie ele drapate în robă. Cu atât mai mult, avocaţii au dreptul de a refuza astfel de atitudini din partea aleşilor lor! Dragi colegi, Cu ocazia Zilei Avocatului, urez tuturor avocaţilor şi celor aleşi în demnităţi profesionale să aibă puterea de a rezista într-o perioadă istorică dificilă pentru întreaga societate, prin întărirea legăturii instituţionale ce reuneşte avocaţii într-un Corp legal constituit, reazem şi garant al perenităţii profesiei, dar şi al apărării apărării ! Preşedinte UNBR Av. Florea Gheorghe