Congresul Avocaţilor din România - întrunit la 29 iunie 2007, la Eforie Nord - constata că în practica unor organe de urmărire penală se dă o interpretare incorectă dispoziţiilor articolului 79 alin. 2 din Codul de procedură penală, pentru a se goli de conţinut prevederile legale care reglementează dreptul şi obligaţia avocatului de păstrare a secretului profesional.

În interpretarea unora dintre organele de urmărire penală, obligaţia de a păstra secretul profesional se referă numai la prestaţiile avocaţiale bazate pe contractul de asistenţă juridică încheiat în legătură cu un proces penal, independent de existenţa altor contracte de asistenţă juridică, anterioare prestaţiilor ocazionate de procesul penal, în puterea cărora avocatul a aflat despre fapte şi împrejurări ce intră sub puterea secretului profesional şi în legătură cu care avocatul nu poate fi audiat ca martor.

Sunt ignorate dispoziţii legale imperative:

• Art. 10 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, care prevede că "avocatul este dator să păstreze secretul profesional la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege".
• În acelaşi sens sunt dispoziţiile art. 1 alin. (2) lit. e), art. 8, art. 9, art. 118, art. 114 alin. (3) şi art. 139 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, care instituie şi explică obligaţia avocatului de a păstra secretul profesional privitor la orice aspect al prestaţiilor profesionale care i-au fost solicitate. Avocatul nu poate fi dezlegat de aceasta obligaţie nici de clientul sau si nici de către o alta autoritate sau persoană, decât în condiţiile legii dacă în exerciţiul profesiei a luat cunoştinţă de fapte şi împrejurări, în calitate de avocat.
• Legislaţia specială respectă dreptul persoanei la păstrarea confidenţialităţii, ca element component al dreptului la proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 24 alin. (1) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
• Art. 26 alin 1 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, prevede că secretul profesional al avocatului exercitat in condiţiile legii este opozabil procurorului după începerea urmăririi penale si instanţei de judecata, spre deosebire de secretul bancar şi alte secrete profesionale decât cel al avocatului, care nu au acest regim după începerea urmării penale faţă de procuror şi faţă de instanţele de judecată.
• Art. 3 alin. (8) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism exclude obligaţia avocaţilor de a raporta către Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor informaţiile obţinute de la clienţi în cursul determinării situaţiei juridice a acestora sau al apărărilor în procedurile judiciare, ori în legătură cu acestea, inclusiv al acordării de consultanţă cu privire la declanşarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacă aceste informaţii au fost primite sau obţinute înainte, în timpul sau după deschiderea procedurilor.

Aceste dispoziţii legale nu pot deveni inaplicabile prin interpretarea făcută de unele organe de urmărire penală, potrivit căreia avocatul este obligat sa divulge secretul profesional cu privire la împrejurări de care a avut cunoştinţa sub efectul unui contract de asistenta juridica, daca aceste împrejurări sunt aduse în discuţie în cursul unui proces penal.

Interpretarea restrictivă a dispoziţiilor art. 79 alin. (2) Cod procedură penală, în sensul că numai contractul de asistenţă juridică în materie penală încheiat pentru o anumită cauza leagă pe avocat în privinţa secretului profesional este incorectă. O astfel de interpretare neagă în realitate dreptul clienţilor la confidenţialitatea consultaţiei avocaţiale pentru că avocatul nu ar mai fi niciodată ţinut de obligaţia de păstrare a secretului profesional, deoarece un contract de asistenţă juridică în materie penală nu poate fi încheiat anterior existenţei unui proces penal.

S-a constatat că în practică s-au născut situaţii în care avocatul care a refuzat să depună ca martor, pentru ca este ţinut de secretul profesional în sensul Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, a fost supus cercetării penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă reglementată de art. 260 Cod penal, situaţie care creează un pericol real şi constituie un precedent extrem de periculos pentru tratarea regimului legal al confidenţialităţii relaţiei profesionale dintre avocat şi client determinând delaţiunea, ceea ce este contrar jurământului profesional al avocatului şi încalcă grav legea.

Aceste practici aduc atingere principiilor care guvernează profesia de avocat şi urmăresc obţinerea de informaţii prin mijloace nelegale având ca efect împiedicarea avocatului sa exercite mandatul legal dobândit şi lipsirea clientului de posibilitatea de    a-şi alege în mod liber avocatul, pe baza încrederii în confidenţialitatea profesională, garantată de lege.

Se creează premisele încălcării fără limită şi în mod arbitrar a intereselor cetăţeanului, iar raţiunea şi esenţa profesiei de avocat este negată, ceea ce este inadmisibil  într-un stat de drept.

Interpretarea corectă a dispoziţiilor legale şi a principiilor ce configurează confidenţialitatea şi obligaţia avocatului de a respecta secretul profesional este reafirmată de hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene dată în cauza nr. C/305/5 la 26 iunie 2007, care a interpretat Directiva 91/308/CEE în sensul că avocatul nu ar fi în măsură să îndeplinească misiunea de consiliere, de apărare şi de reprezentare a clientului să într-un mod corespunzător, iar acesta ar fi deci lipsit de drepturile care îi sunt conferite de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dacă avocatul, în cadrul unei proceduri judiciare sau al pregătirii acesteia, ar fi obligat să coopereze cu autorităţile publice transmiţându-le informaţii obţinute cu ocazia consultaţiilor juridice acordate în cadrul unei asemenea proceduri.     

Congresul Avocaţilor din România face apel la autorităţile competente să aplice legea în litera şi spiritul ei şi să respecte întocmai obligaţia şi dreptul avocatului de a păstra secretul profesional cu privire la împrejurări de care acesta a luat cunoştinţă in executarea mandatului avocaţial fără a reduce obligaţia exclusiv la contractul de asistenţă juridică în materie penală.  

Congresul Avocaţilor din România solicită autorităţilor competente să respecte principiile fundamentale care guvernează exercitarea profesiei de avocat şi să nu permită încălcarea dreptului şi a obligaţiei avocatului pentru păstrarea secretului profesional, respectiv ocrotirea dreptului la apărare al oricărei persoane.

Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi barourile sunt însărcinate cu luarea măsurilor organizatorice pentru aducerea la cunoştinţa opiniei publice şi a autorităţilor competente a prezentei rezoluţii precum şi pentru iniţierea măsurilor care se impun pentru apărarea profesiei de avocat şi a principiilor fundamentale ce o guvernează.